An interview with Dr. Victor Velculescu
This latest installment of our interview series profiling Romanian American public figures highlights the life-journey and career of Victor Velculescu MD, PhD and discusses the possible role of diaspora researchers in supporting the revival of academic and intellectual traditions that once built the reputation held by research and development centers in the country of birth, Romania.
The interview brings into focus the role of cultural affinity and informal networks, including family ties in nurturing a sense of belonging, in positioning role models and mentors that inspire both the professional growth and personal values of new generations of researchers.
Internationally known for his discoveries in genomics and cancer research Dr. Victor Velculescu is a professor of Oncology and Pathology and Co-Director of Cancer Biology at the Sidney Kimmel Cancer Center at the Johns Hopkins University School of Medicine. He is an honorary member of the Romanian Academy and serves as adviser to an extensive number of prestigious organizations in the field of cancer research. His discoveries were acknowledged with various prizes both in Europe and the United States. He is the CEO and founder of a few companies in the field such as Personal Genome Diagnostics and DELFI Diagnostics. He also serves as adviser to other diaspora driven startups in the field.
What defines this outstanding professional is neither the pursuit of academic renown nor the entrepreneurial prowess, it is a personal work ethic that he ascribes to his Romanian role models and the values he internalized from them. Those mentors that he found during his youth, visiting Romania and those he found within the diaspora, channeled his academic pursuit and also encouraged a certain modesty, free thinking and an appreciation of work that is dedicated to serving the public good.
He was born in Bucharest and immigrated with his parents to the United States at the tender age of six. Despite the risks, his parents encouraged him to visit his grandparents who remained in Communist Romania and the visits afforded him a special anchoring into the values exposed within the family’s private circle.
In recounting those formative experiences, he speaks both of the struggles of his immigrant parents who needed to prove themselves professionally within their adoptive country restarting their careers from the bottom, and the pressures weighing down on his grandparents left to fend the encroaching pressures of the totalitarian regime in their native land. With modesty and idealism, they all embodied a certain generosity, finding ways to always be of assistance to those around them.
“I think there are aspects that I have come to internalize in my own life decisions, and I think these came from them: the importance of education, the ethical compass in everything you do, the need to think about the impact you have on those around you, the desire to build and leave behind something for the benefit of all.”
These are values that he argues, sometimes seem to stand in contradiction with the misunderstood individualism prevalent nowadays, one that often trumps and steers into unhealthy obsessive forms of self-promotion to the detriment of shared collegial merit and the acknowledgment preceding efforts on which one builds in continuity.
“All those in the intimate circle of the family in Romania, although professionally fulfilled, were extremely modest people, attentive to those around them, to the cohesion of the group, loyal in their friendships. This modesty is a value that allows you to put into perspective the important things in life, to define what personal success means in terms of your contribution to society. Sure, you can be the one who leads work teams, but by doing so out of intellectual passion, with modestly, you're actually much more effective than imposing your will on others to promote yourself. In retrospect, the role models in my family circle inspired this attitude. In professional environments, however, such as in scientific research, team spirit is necessary, knowledge is incremental, and serving the public good is paramount. Modesty, politeness, and common-sense lead to a more natural relationships with those you work with than a life of continuous self-promotion, so common in current socializations.”
Praising both his Romanian and American mentors and peers, Dr. Velculescu spoke of his attempts as a young student to reach out and seek the advice of the renowned, Nobel Prize winning Romanian American cell biologist George Emil Palade. This mentor’s advice and recurrent encouragement proved to be a motivating impetus for the young researcher.
The fall of communist regimes throughout the region spurred intense interest in assisting his native country transition to an open society in which freedom of thought is valued and Dr. Velculescu volunteered as a student organizer bringing American students to teach summer schools in Bucharest as well as brought Romanian faculty and students to lecture at Stanford University where he was a student. Later, he opted for a combined medical and doctoral program at Johns Hopkins Medical School in Baltimore, the top American university in its field, where his passion for human genetics and specifically the genomics of cancer would best be pursued. He remained loyal to this university which afforded him the opportunity to thrive. After some thirty years, he is still a professor and director with Johns Hopkins.
The studies he spearheaded there led to important leaps in helping us better understand cancer as a disease whose abnormal genetic transformations are traceable and therefore vital in developing new personalized therapies and in improving diagnosis. During his PhD research, in 1995 he developed a new method to simultaneously see all gene expressions, the SAGE technology. A novelty at the time, he presented it in 1997 at a UNESCO conference in Brasov and connected with established researchers in the field within Romania. It led to many follow-up expertise exchange opportunities.
In the last ten years, the various research initiatives of Dr. Velculescu’s teams honed in on a floury of new therapies. They implemented the first sequencing of the cancer genome and its detailed analysis is now cornerstone for personalized medicine. As a result, specific tests can now analyze a cancer and identify the best therapeutic protocol for the patient. Tissue and blood tests now allow the rapid adjustment of treatment. They developed the first and only FDA-approved genetic cancer test currently on the American market and around the world. Pushing this technology to its further applicability potential they are working on developing the capability of detecting cancer in asymptomatic people to allow earlier interventions and better success rates in cancer treatment and prevention. The vision is to develop a blood test that can easily be performed as an annual routine along other regular medical check-ups, one that is financially accessible not only to an elite few within American society but to all financially strained healthcare systems around the world. The revolutionary methodology developed by Dr. Velculescu’s team is called DELFI (DNA Evaluation of Fragments for Early Interception). The affordable large-scale applicability of this technology, the rapid intervention and use of artificial intelligence in detecting any type of cancer and in reliably identifying universal cancer fingerprints creates a horizon of cost-effectiveness in early intervention that is aligned with his personal ethics. Genetic cancer tests are generally prohibitively expensive for large-scale use in developing countries, and researchers don’t think in terms of company profits but in terms of helping humanity and having a lasting impact on all not just in serving a select elite.
Asked how the American scientific diaspora seeks to assist research centers in Romania facilitating the international opportunities for a new generation of researchers there, Dr. Velculescu chose to speak of his personal efforts to bridge such ties.
Personal efforts are insufficient he argues, much more must be done for a systemic sustained environment to emerge. A March 2021 report by the European Commission, had Romania standing with the lowest allocated budget for research and development out of all EU member states. That was not just a lamentable instance, the amounts allocated to research are constantly decreasing over the years while Romania’s absorption of European funds for research has one of the lowest success rates in the union. The spiraling cycle breeds worsening outcomes in attracting and retaining young talent, or the prospects for researchers to return, even within fields within which the country has a long-standing tradition and reputation for excellence. The expertise of the scientific diaspora community is not actively sought or brought into a formal mechanism with a long-term vision for the infrastructure that would strengthen specialized institutes through twinning with centers of excellence in the United States. Many researchers settled abroad could help council the shaping of research organizations in Romania, but it takes a sustained, apolitical desire within the country and a commitment to a long-term national vision for such a system framework to evolve.
There is a rapid exponential growth in the field with countless opportunities for young researchers to pursue transnational careers, hone their skills and reach their potential in attractive international consortia, not only medical sciences but in related interdisciplinary intersecting fields such as artificial intelligence and bioinformatics, all areas within which Romania does have proven academic traditions and a skilled human capital. Dr. Velculescu is confident that a new generation will take advantage of such opportunities irrespective of the country’s commitment to a certain long-term vision in this field. The cost-benefits of investing in research and development can be immense and will position a country’s centrality or marginality in taking advantage of the latest technology. If there is sustained interest Romania’s public health system and specialized research centers could position themselves at the forefront as prime beneficiaries of these transformations aimed at widespread financial accessibility in personalized medicine.
This article was originally published in Romanian on May 1st within Revista Cultura.
Dr. Victor Velculescu despre atuurile culturale ale diasporei științifice și despre medicina personalizată
Recunoscut internațional pentru descoperirile sale în genomică și în cercetarea cancerului, doctorul Victor Velculescu este co-director și profesor de oncologie, patologie, medicina și biologia cancerului la Centrul de Cancer „Sidney Kimmel“ din cadrul prestigioasei Universități de Medicină „Johns Hopkins”, Baltimore. Este membru de onoare al Academiei Române și membru al academiei asociației americane de cercetare în cancer. De asemenea, este consilier în mai multe organizații și centre academice din lume din domeniul cercetării cancerului. Importanța muncii sale a fost apreciată cu multiple premii, fiind laureat al unor organizații de prestigiu americane și europene.
Acest nou interviu-profil din seria dedicată personalităților marcante ale diasporei româno-americane aduce în discuție posibilul rol al cercetătorilor din diaspora în revigorarea tradițiilor academice și intelectuale din țară, prin sprijinirea centrelor de cercetare și dezvoltare.
Victor Velculescu a terminat facultatea de științe biologice la Universitatea Stanford, California, și apoi a urmat facultatea de medicină și un program doctoral în cadrul Universității „Johns Hopkins”, unde lucrează până în prezent.
S-a născut și a copilărit până la șase ani în București.
Cine au fost cei care au avut un impact major în formarea dumneavoastră și ce anume din bagajul cultural specific societății în care v-ați născut a jucat un rol important în integrarea dumneavoastră profesională și socială în societatea adoptivă?
În primul rând, părinții și bunicii au avut un rol important în formarea mea. Cu siguranță, duceau o viață destul de grea, dar eu nu realizam acest lucru. Cred că sunt lucruri pe care am ajuns să le interiorizez, care mi-au marcat propriile decizii de viață, pe care cred că le-am preluat de la ei: importanța educației, compasul etic în tot ceea ce faci, necesitatea de a te gândi la impactul pe care îl ai asupra celor din jur, dorința de a construi și de a lăsa în urmă ceva în beneficiul tuturor. Sunt valori care, uneori, par a fi în contrast cu societatea modernă, în care individualismul înțeles greșit primează. Toți cei din cercul intim al familiei în România, deși impliniți profesional, erau persoane extrem de modeste, atenți la cei din jurul lor, la coeziunea grupului, la echipele și prieteniile legate. Modestia aceasta este o valoare ce-ți permite să pui în perspectivă lucrurile importante în viață, să definești ce înseamnă succesul personal prin contribuția adusă societății. Sigur, poți ajunge să fii tu cel care conduce echipe de lucru, dar, făcând acest lucru din pasiune și cu modestie, ești, de fapt, mult mai eficient decât dacă ai ca țintă impunerea voinței tale asupra celor din jur și ești motivat de dorința de a te autopromova. În retrospectivă, modelele oferite în acest cerc al familiei mi-au inspirat o atitudine cu aplicabilitate atât în viața personală, cât și în cea profesională, și o percep ca fiind un atu. De altfel, în medii profesionale, cum este cel al cercetării științifice, spiritul de echipă este necesar, cunoașterea este incrementală și deservirea binelui public este primordială. Modestia, politețea și bunul-simț duc la relații mai firești cu cei cu care lucrezi decât o viață de continuă autopromovare, atât de comună societății curente.
De asemenea, am avut ca mentori profesori din Statele Unite, locul în care am primit toată educația mea, începând cu cea elementară și terminând cu studiile postdoctorale. Unii dintre ei au avut un impact major. Este de remarcat corectitudinea și seriozitatea sistemelor de învățământ și de cercetare americane. Disciplina și modul direct de a discuta subiectele cele mai dificile formează o bază pentru cercetare avansată și progres în multe domenii științifice.
Ce aspecte din drumul dumneavoastră de viață și din experiența personală a emigrării au contribuit la depășirea obstacolelor întâlnite?
Valorile culturale ale familiei au impulsionat alegerea facultății și a carierei. Ca nou veniți, părinții lucrau enorm pentru a-și putea relua carierele, iar modelul lor m-a motivat. Aceasta etică a muncii, tipică imigranților, se transmite copiilor. La rândul meu, țineam să dovedesc că nu sunt mai prejos de cei privilegiați, născuți aici. Necesitatea de a munci foarte mult pentru a supraviețui (fără resurse din familie, proprietăți și confort financiar moștenite) pare a fi un dezavantaj, dar, pentru un copil care vrea sa facă bine, aceste lipsuri pot fi un imbold. Am înțeles că trebuie să mă descurc de unul singur, că părinții au trecut un ocean și au traversat un continent să mă aducă până aici, iar acum trebuie să performez cât mai bine pe tărâmul american. Sacrificiul a fost prea mare ca eu să nu încerc să fac lucruri remarcabile. Nu a fost o așteptare exprimată, dar am interiorizat de mic copil acest lucru. Ei nu au mi-au impus direcția, ci m-au încurajat să studiez ceva ce-mi face plăcere și să aleg o profesie prin care să îi pot ajuta și pe alții. De fapt, experiența emigrării îți dă o anumită încredere, realizând că, împreună cu familia, ai trecut prin niște lucruri incredibile. Pentru cei ce au trăit doar în societatea americană nu există termeni de comparație cu ceea ce înseamnă dictatura, ce înseamnă regim totalitar. Ce a fost rar în experiența mea a imigrării este, totuși, că trauma dezrădăcinării nu a primat. La sosirea în Statele Unite am avut parte de relații cu oameni calzi din jurul familiei și acest lucru a făcut ca trauma acelei despărțiri să se resimtă mai puțin.
Ce a determinat alegerea carierei?
Am avut norocul de ajunge la Universitatea Stanford. Mă gândeam că voi deveni medic, dar am realizat că îmi plăcea cercetarea, în special biologia moleculară, care formează substratul tuturor proceselor medicinei. Am terminat facultatea de științe biologice, participând încă de atunci într-un grup de cercetare puternic al departamentului de biochimie, un centru recunoscut pentru cercetarea proceselor moleculare de bază. Am avut parte de mentori buni în domeniul transportului intracelular, un domeniu apropiat de studiile lui George Palade.
În acea perioadă a studenției, am trăit intens, dar de la depărtare, căderea regimurilor comuniste și urmăream îndeaproape evoluția României. Cu entuziasmul tinereții, am făcut parte din grupul „Studenți pentru Democrație în Europa de Est”. Acest grup a călătorit în acea perioadă în Cehoslovacia și în Polonia, iar eu am inițiat o relație cu cei din România. Mergeam împreună cu alți studenți și predam engleza studenților din București la cursuri de vară.
Am optat apoi pentru programul combinat de medicină și doctorat la facultatea de medicină „Johns Hopkins”, în Baltimore, prima și cea mai cunoscută facultate de medicină în America. Aici am realizat că pasiunea mea este genetica umană, „genomics”, studierea cauzelor cancerului, ca boală genetică provocată de transformări anormale la nivelul ADN-ului. Studiile mele în ultimii 30 de ani ne ajută să înțelegem mai bine aceste schimbări și cum le putem folosi în noi terapii sau pentru îmbunătățirea diagnosticării. În 1995, în timpul doctoratului, am dezvoltat o metodă nouă pentru a vedea exprimarea simultană a tuturor genelor (tehnologia SAGE). Era ceva nou la acea vreme și am prezentat-o la o conferința UNESCO găzduită la Brașov în 1997.
Recunoașterea și distincțiile repetate, obținute datorită descoperirilor făcute în domeniul dumneavoastră, vă impun ca model și persoană publică de prestigiu, care face cinste, bineînțeles, și diasporei științifice românești. Însă relevanța acestor contribuții în societatea americană se cuantifică în limbajul impactului comercial, cel al antreprenoriatului. Cum ne-ați sfătui să hrănim această percepție pozitivă a imigranților pentru a spori prestigiul diasporei științifice românești și implicit al societății românești în țara noastră adoptivă?
Cariera mea în cercetarea geneticii cancerului a dus la multe descoperiri. În primii 10 ani, observații făcute de echipele noastre au dus la noi terapii. Am făcut prima secvențiere a unui genom al cancerului și această analiză detaliată a dus la dezvoltarea medicinei personalizate. Ca rezultat al studiilor noastre se pot face teste specifice care analizează un cancer și identifică terapia specifică cea mai folositoare pentru persoana respectivă. Analizele de țesut și sânge permit ajustarea rapidă a tratamentului. Prima și singura analiză genetică de cancer aprobată de FDA curent pe piață în America și în toată lumea a fost însă doar primul pas. A dus la realizarea aplicabilității acestei tehnologii în depistarea cancerului la persoane care nu prezintă simptome, în ideea de a interveni mai devreme și a avea o rată mai bună de succes în prevenirea și tratarea cancerului. Metodologiile curente nu sunt însă suficiente. Se estimează, de exemplu, că doar 6% din populația care fumează este testată pentru cancerul de plămâni. Un test de sânge, ușor de efectuat ca rutină anuală, împreună cu toate celelalte teste de sânge, implementat de toate cabinetele medicilor de familie, nu doar în America, dar și în restul lumii, ar revoluționa capacitatea de monitorizare și prevenire a cancerului. Această nouă metodologie dezvoltată de noi se numește DELFI (DNA Evaluation of Fragments for Early Interception). Este o metodă ușor de implementat, care poate fi reprodusă la o scară mare, și accesibilă financiar. Aceasta tehnologie de depistare timpurie și intervenție rapidă utilizează inteligența artificială pentru a detecta orice fel de cancer, prin identificarea amprentelor universale ale cancerului în sânge. Și, deoarece fragmentarea este diferită în fiecare tip de cancer, tehnologia poate identifica unde este localizat și care este tipul de cancer. Tehnologia DELFI oferă perspectiva unei eficiențe a costului, ceea ce poate duce la o implementare la scară largă. Testele genetice în cancer sunt în general extraordinar de scumpe și nu pot fi folosite pe scară mare nici în Statele Unite și nici în țări în curs de dezvoltare. Aici intervine etica personală a cercetătorilor, convingerea că cercetarea este menită ajutorării umanității, nu deservirii doar a unei elite selecte.
Cum considerați că diaspora științifică poate asista centrele de cercetare din țară sau poate favoriza includerea cercetătorilor români în grupuri de studiu internaționale?
Aș fi dorit să existe mai multe oportunități de încurajare a participării cercetătorilor din țară în programe și echipe trans-naționale. Am ajutat în acest sens, în cursul anilor, la stabilirea unor punți prin participarea mea la numeroase congrese din țară, dar și prin consilierea unor instituții, în structurarea unor proiecte. Cred însă că eforturile personale nu sunt îndeajuns. S-ar putea face mult mai mult dacă ar exista un interes susținut și s-ar aloca resursele necesare. Într-un raport din martie 2021 al Comisiei Europene, România avea raportat cel mai mic buget alocat cercetării și dezvoltării dintre toate țările membre ale Uniunii Europene. Sumele guvernamentale alocate cercetării sunt în continuă scădere. De asemenea, absorbția fondurilor europene pentru cercetare accesibile României prezintă una dintre cele mai slabe rate de succes din cadrul Uniunii. Acest ciclu nefast limitează perspectivele României în atragerea unor tineri cercetători, care să revină în țară și să continue în ramurile de cercetare deja probate, în care țara are totuși o tradiție și o reputație pentru excelență. Există expertiză în cadrul diasporei, oameni care ar putea sprijini consolidarea unor institute specializate, care să colaboreze îndeaproape cu centre de excelență din Statele Unite. Cred că sunt foarte multe persoane stabilite în străinătate care ar putea sa ajute în consilierea pentru modelarea structurii acestor organizații destinate cercetării. Este însă nevoie de o dorință internă susținută și apolitică pentru a se putea face aceste lucruri.
Înțelegând valorile și sistemele de referință (atât cele ale țării natale, cât și ale societății americane), ce sfaturi bazate pe experienţa personală aţi oferi celor care vizează o carieră în cercetare sau în antreprenoriat medical şi, posibil, în stabilirea în Statele Unite?
În ziua de astăzi există vaste oportunități, nu doar în medicină, dar și în multe domenii complementare. Cu suficient interes și cu educația necesară, sunt multe oportunități de afirmare, oriunde te afli. Științele medicale de astăzi (spre deosebire de trecutul nu foarte îndepărtat) se intersectează cu inteligența artificială, cu bioinformatica, iar toate aceste interacțiuni transdisciplinare au tradiții si ramuri puternic dovedite, atât în țară, cât și în diaspora științifică. Aș încuraja persoanele pasionate de cercetare să considere aceste domenii, care cunosc o dezvoltare rapidă, exponențială, și în care există perspectiva afirmării și împlinirii profesionale dacă rămâi fidel valorilor și compasului etic în care ai fost format. Pandemia nu a făcut decât să scoată în evidență necesitatea investițiilor în aceste domenii – al cercetării bolilor infecțioase, dar și în cel al prevenției. Costurile ridicate ale unei societăți pentru a asista bolnavi ajunși în faze terminale evidențiază eficacitatea investițiilor și intervențiilor preventive. Medicina post-pandemie se îndreaptă accelerat spre intervenții incipiente, cu potențial imens în reducerea costurilor umane și financiare. Eforturile noastre de a dezvolta un test de sânge care poate semnala timpuriu prezența incipientă a cancerului ar putea duce la descentralizarea depistării cancerului, la diagnosticare nu doar în centre specializate, ci simplu, prin efectuarea unor analize recurente, accesibile tuturor. Sistemul de sănătate publică din țară și centrele specializate de cercetare de acolo ar putea fi în avangarda acestor transformări care creează o fenomenală deschidere spre accesibilitatea financiară, la scara largă, a medicinei personalizate.
Commenti