Search
  • TeoStan

Profile of a transnational leader in times of pandemic

This article, published in Romanian, is based on an interview with Mihai Lehene, the founder of Romanian United Fund. It looks at the evolving associative ecosystem of the Romanian diaspora during its crisis response to the COVID-19 pandemic. The recently established diaspora entity in Chicago, successfully mobilized the Romanian American diaspora amid the COVID-19 pandemic to effectively demonstrate its solidarity through urgent donations that assisted vulnerable communities in the country of origin, Romania. This phenomenon of massive mobilization of the diaspora must be understood not only as a crisis occurrence, but one that taps into an instinctive need to assist communities of origin whilst living well-integrated transnational lives.


In her research on transnational populations, sociology professor Dana Diminescu highlighted an important aspect of the current paradigm of the migrant, that of “no longer being defined by a series of absences." The migrant of this generation navigates a transnational existence knowing how to effectively act in “multiple presences,” accessing a wide range of socio-technical tools that afford the ability to remotely impact both host and communities of origin. Today's migrant is no longer "uprooted," it no longer belongs to a national statistic of residence, a statistic that presumes the imagined sedentary status of the citizen. The new configuration of social belonging is not defined by the physical presence but by active involvement and meaningful intervention in multiple local communities.


This autobiographical narrative that profiles a diaspora community leader gives us some clues about the personal values and needs that underlie the mobilization of a transnational community in times of crisis. The efforts of people well anchored in their simultaneous presences forces us to rethink the national and state-centered expressions of belonging and solidarity. This recent public health crisis will be followed by difficult challenges both in the country of origin and in diaspora communities and the evolving environment makes it urgently critical that transnational communities, develop viable, trusted structures of cohesion and mutual support. The article ends by remarking that because 'hard times' are anticipated, it becomes imperative to be able to free ourselves from the feeling of helplessness and lack of control in the face of obstacles to fulfillment and to consciously nurture a common vision for a healthy associative ecosystem. This article was originally published in the June 2020 edition of Revista Cultura.



Profil de lider transnațional în timp de pandemie

În plină pandemie, diaspora americană s-a mobilizat urgent și eficace, dovedind un nivel de solidaritate impresionant față de nevoile comunităților vulnerabile din țară. Prin intermediul unor comunități active online, se estimează că diaspora ar fi strâns peste 739.000 de dolari de la aproape două zeci de mii de donatori din peste 30 de țări și a angajat eforturile a 538 de voluntari online care au inițiat strângeri de fonduri în rețelele lor personale de socializare.

Diaspora americană a găsit canale eficiente de a ajuta rapid, identificând nevoi și parteneri comunitari din țară care să asigure implementarea unor intervenții de mare impact. Cu ajutorul a 90 de voluntari, Romanian United Fund (Fondul Unit Roman, RUF), recent stabilit în Chicago, a strâns în jur de 60.000 de dolari direcționați către răspunsul de urgență împotriva Covid-19. Cu ajutorul RUF, organizația VeDem Just a distribuit peste 40.300 de viziere protective făcute din materiale obținute în valoare de 32.000 de dolari. VeDem Just, la rândul său, face parte din platforma Viziere.ro, implicată în donarea tuturor vizierelor distribuite cadrelor medicale în Romania pentru protecția personalului implicat în combaterea SARS-CoV-2. Asociatia Magic a donat materiale medicale de protecție spitalelor și caselor de îngrijire a bătrânilor în valoare de 130.000 de dolari și a distribuit dezinfectanți și materiale de protecție, în valoare de 390.000 de dolari, în peste 70 spitale și clinici. Caravana cu Medici a implementat testări și a distribuit materiale de protecție în valoare de 60.300 de dolari. Comunitatea Declic a dus peste 400 de pachete cu provizii oamenilor izolați cu risc crescut în timp de pandemie, iar Funky Citizens a strâns peste 10.700 de dolari pentru a implementa un proiect de dezvoltare a unor roboți care să asiste dezinfectarea spitalelor.


Această mobilizare masivă a diasporei (într-un exercițiu de solidaritate fără precedent) trebuie înțeleasă nu doar ca un fenomen survenit în situație de criză, ci și ca o nevoie identitară, care poate fi structurată în serviciul unei populații bine adaptate la condițiile unei vieți transnaționale. În cercetarea sa asupra populațiilor transnaționale, Dana Diminescu a evidențiat un aspect important al paradigmei actuale a migrantului: „Acesta nu se mai definește printr-o serie de absențe”, nu mai aparține paradigmei exilului, cea de a nu se mai putea regăsi și integra nici acasă, nici în țara gazdă, rămânând prizonier al nostalgiei unei lumi de mult pierdute. „Actuala generație ce își duce existența transnațional știe să joace pe mai multe prezențe și are un întreg dispozitiv socio-tehnic cu care să acționeze la distanță, infrastructurile digitale și de socializare pe care navigăm astăzi”. Migrantul de azi nu mai este „dezrădăcinat”, nu mai aparține unei statistici naționale a statului de origine, o statistică bazată pe „imaginarul ideologic al sedentarului”. Noua configurație a apartenenței nu este definită prin prezența fizică, ci prin activitate, comunicare și intervenție cu impact în multiple comunități locale.


Profilul unui lider comunitar ne oferă indicii legate de valorile și de nevoile personale care stau la baza acestei mobilizări fără precedent. L-am întâlnit pe Mihai Lehene în octombrie 2019, la un workshop găzduit de Ambasada României în Washington, cu ocazia galei anuale a organizației Alianta, care își propune promovarea relațiilor de parteneriat între cele două țări. A vorbit atunci despre organizație pe care a fondat-o, RUF, care fusese înscrisă ca entitate legală la Chicago cu doar două luni înainte. Autentic pasionat, carismatic și jovial, prezentarea sa a stârnit un interes vizibil în grupul de lideri comunitari prezenți, veniți din diferite centre ale diasporei româno-americane. Ca dovadă a impactului prezenței sale, nu la mult timp după, a fost invitat de consulul onorific al României la San Francisco, domnul George Roth, pentru a-și prezenta organizația în fața comunității din Silicon Valley. Invitația a dus la stabilirea unui parteneriat. Într-o perioadă surprinzător de scurtă, dinamicul lider din Chicago a stabilit asemenea legături în mai multe centre ale diasporei americane. Aduce cu sine nu doar o viziune a unei diaspore solidare și eficiente, dar și un prim exercițiu civic transnațional de mare succes. RUF avea deja în primăvara lui 2019 marele atu de a fi strâns fondurile necesare pentru sprijinirea comunității Declic din țară în implementarea proiectului lor comun de a mobiliza tinerii din România și diaspora pentru a-și exercita dreptul de vot. Împreună au sprijinit crearea videoclipului viral de mare impact „ Așa a zis bunica!”, realizat de Mircea Bravo. În a doua jumătate a lui 2019 au lansat strângerile de fonduri în diaspora americană pentru un alt proiect de anvergură si un alt partener din țară, „Via Transylvanica” – drumul care uneste”, un proiect al Asociației Tășuleasa Social. În doar câteva luni, RUF a colectat pentru această inițiativă donații de 110.000 de dolari. Într-un timp uluitor de scurt, a mobilizat o rețea impresionantă de oameni motivați să ajute, oameni încurajați de rezultate palpabile, un număr impresionant de voluntari și, prin ei, o sursă imensă de idei noi și de resurse. Toate acestea s-au întâmplat nu doar în zona Chicago, ci și în centre precum Boston, New York, Sacramento.


Am dorit să înțeleg mai bine acest fenomen nesperat de oportun de cooperare și încredere între români din comunități diverse ale diasporei, de pe un întreg continent. Mărturisesc că am fost curios să descopăr și saga personală a acestui lider.


Ce îl motivează pe Mihai Lehene? S-a născut la Zalău, într-o familie care l-a încurajat mereu să își urmeze pasiunea, și a avut norocul de a avea mentori care l-au ghidat pe căi nebănuit de oportune. În apreciarea propriului parcurs, atribuie evenimente cruciale providențialului (percepția de sine ca ales al sorții fiind specifică persoanelor reziliente). Mi-a vorbit despre „efectul-fluture” al unor oameni cu care s-a intersectat în viața sa. În clasa a doua, învățătoarea Monica Bolba, observându-i înclinațiile pentru matematică și informatică, l-a încurajat să meargă la „Palatul Copiilor” și așa a ajuns să vadă primul calculator, „mare cât peretele”. În clasa a șasea, la încurajarea unor profesori, „a prins întâmplător” olimpiada județeană de matematică, ajungând, surprinzător, pe locul doi. A fost imboldul necesar pentru a se ambiționa să ajungă în lotul național. Excursiile cu colegii de liceu i-au modelat mult „impulsul social, de poziționare în grup”. În timpul studenției, o prietenă a mamei, care fusese în America, i-a sugerat să aplice pentru programul sezonier de vize temporare de lucru în SUA. A aterizat în La Guardia cu 87 de dolari în rucsac și a avut norocul să i se piardă bagajul, pentru care a primit încă 200 de dolari. După trei săptămâni în postura de consilier de tabără în New Jersey, a realizat că programul nu îi acoperea costurile minime. A decis să plece la „nașii din Chicago” care îi găsiseră un loc de muncă mai bine plătit. Nașii au continuat nu doar să fie gazde sezoniere, dar și să îi ofere sfaturi și să-l orienteze în societatea gazdă.


Imediat după obținerea licenței de la ASE, a deschis în București, împreună cu prietenii, o firmă de software care a eșuat subit și a fost doar prima din multe asemenea aventuri antreprenoriale. Confruntarea cu obstacolele, din care a ieșit întărit, stă, cred, la baza succesului actual. „În viață am avut parte de mai multe astfel de situații de maximă răscruce, care ar fi putut merge aleatoriu împotriva sau în favoarea mea. Nu aș fi fost în situația în care sunt astăzi dacă nu s-ar fi întâmplat și nu aș fi avut șansele pe care le-am avut. Sunt o persoană obișnuită, care s-a bucurat de foarte mult noroc.” În final, a venit în SUA la o specializare, bazându-se pe același sprijin din partea nașilor săi. În timpul specializării, lucra ca asistent în campus și, în timpul liber, lua slujbe temporare, multe la sfaturile apropiaților din diaspora. Tot la sfaturile unui apropiat a ajuns stagiar la o bancă. A fost angajat, banca sponsorizându-i aplicația de reședință permanentă. După trei ani de așteptări, a descoperit că angajatorul blocase procesul de naturalizare pentru a-l ține cât mai mult timp în aceeași poziție de dependență totală față de companie. Nu crede însă că a fost ceva personal: „Aici sunt șanse egale de discriminare de oriunde ai veni. Etichetarea nu ține de naționalitate, ci de statutul vulnerabil, de dependență, care conferă angajatorului abilitatea de a-l discrimina pe cel dependent de companie”. La sfaturile unei verișoare, a aplicat la o casă de brokeraj în „high frequency trading” (HFT), unde a fost imediat plătit dublu și unde a rămas loial 15 ani, construindu-și propriul portofoliu de investiții în imobiliare și ca „angel investor” în afaceri incipiente cu risc mare. Investițiile i-au permis stabilirea propriei companii și stabilitatea unei familii cu prietena din copilărie, devenită soție și mamă a copiilor lor.


Remarcile recurente legate de sfaturile nașilor și ale apropiaților din diaspora nu sunt aleatorii. Ele sunt o apreciere profundă a comunității de proveniență, o ancorare continuă și neîntreruptă, un sentiment de apartenență care explică nevoia de poziționare ca individ care își poate ajuta semenii, așa cum el însuși s-a bucurat de intervenții oportune.

Începuturile sale ca lider comunitar al diasporei au fost legate de organizarea unor evenimente. Încă din timpul studenției a organizat la Chicago, inițial, „un Grup de Zalăuani” care a crescut într-un „Grup de Români”, iar apoi a creat site-ul de resurse, sfaturi și anunțuri de servicii „Români la Chicago”. Gradual, site-ul a devenit o resursă indispensabilă membrilor diasporei din zonă, atingând o participare de peste 14 mii de membri, în condițiile în care diaspora Chicagoului era estimată la 50-60 mii.


Cu timpul, valorarea site-ului s-a disipat prin ascendența rețelelor de socializare. Mihai a decis atunci să fondeze o organizație locală non-profit cu activitate în domeniul cultural. Denumită Societatea Mesei Rotunde, această organizație a urmat dinamica altor organizații comunitare care se zbat pentru menținerea interesului în evenimente culturale. La șapte ani de la stabilirea ei, board-ul demoralizat a decis în 2008 dizolvarea acesteia și donarea banilor strânși către un orfelinat din România. Timp de zece ani au apărut diferite organizații care au preluat ștafeta, inclusiv Societatea Autentică pentru Limba și Cultura Română. „Ca foarte multe alte organizații ale diasporei, și aceasta este dusă de umerii și eforturile unei singure persoane”, spune Mihai. Având experiența acestei poveri, a înțeles că eforturile „micro”, la nivel comunitar, trebuie corelate cu un nivel „macro”, care să susțină aceste entități pe termen lung. „Facem multe picnicuri, evenimente ocazionale și prea puțin ceva pe termen lung”. Consideră că diaspora românească nu este cu nimic mai puțin solidară decât cea a armenilor, evreilor sau polonezilor. Dar, limitarea la nivel „micro” face ca aceste mici entități să rămână relativ invizibile în societatea americană, fără o strategie comunitară de promovare comună a intereselor.


Platforma Romania100 a jucat, de la început, un rol vital, aducând împreună la Chicago un grup de români care simțeau aceeași nevoie de coagulare „macro” a diasporei, dar dinamica locală a grupului era una definită de stagnare decizională. Grupul avea videoconferințe săptămânale cu organizații din România, care prezentau activitățile lor. Așa a intrat Mihai în legatură cu multe organizații locale din țară, precum Vedem Just sau Declic. Cea din urmă propunea un videoclip civic de mobilizare la vot, dar nu se găseau bani pentru așa ceva. Mihai a optat pentru înființarea unei noi organizații, RUF, care a preluat initiațiva de strângere de fonduri în numele organizației Declic pentru videoclipul civic regizat de Mircea Bravo. Centrarea noii entități pe strângerea de fonduri în numele unor cauze din țară nu a fost doar o orientare definită de această circumstanță. Structura, misiunea și viziunea RUF se cristalizaseră in timp.


Ca investitor activ de profesie, dorește să știe și să fie implicat în cauza în care investește și a vrut să aplice aceeași gândire: „Am pornit cu prezumția că sunt și alții ca mine, cu o situație financiară care le permite să ajute și care se întâlnesc cu aceeași dificultate de a evalua impactul donației”. A înțeles că trebuie să deservească acestă nevoie într-o comunitate mai largă decât cea localâ din Chicago și a început să studieze organizarea diasporei irlandeze, evreiești, poloneze sau italiană. A găsit ca model reproductibil Fondul Evreiesc Unit și Federațiile Evreiești din America de Nord și a început să structureze misiunea noii organizații: de a mobiliza o rețea globală de emigranți români în sprijinul celor mai meritorii și mai de impact cauze.


Succesul, aparent instantaneu, al RUF de a-și asigura credibilitate în ochii investitorilor ține de experiența liderului cu inițiativă. Mihai redirecționează laurii către toți oamenii care au ales să aibă încredere în viziunea lui și într-o diasporă mai eficientă și mai puternică. Succesul organizațional, tind să cred, nu este doar o intervenție providențială, ci are la bază o decantare a lecțiilor de viață trăite de cel aflat în poziția de lider.


A sprijini și promova eforturile acestor lideri transnaționali bine ancorați în prezența, simultan, în diaspora și în țară stă la baza abilității de a consolida un nou tip de apartenență, un nou mecanism de exprimare a sentimentului patriotic. Pandemia este doar o provocare care ne forțează să regândim transnațional nevoia de solidaritate față de semenii noștri. Criza din sănătatea publică va fi urmată de încercări grele atât în țară, cât și în comunitățile diasporei. Abilitatea noastră de a acționa eficient sprijinind substanțial acolo unde este cea mare nevoie devine o capacitate care trebuie să fie înțeleasă și consolidată în regim de urgență.


Pandemia actuală are un impact puternic asupra tuturor și a devenit imperios necesar ca experiențele fiecăruia și expertiza acumulată să se coaguleze într-o rețea care să rezolve cu succes problemele cu care se confruntă comunitatea în interiorul și în afara ei. În acest context reflectăm la modul în care ne petrecem timpul. Se vorbește despre „timp de calitate” cu familia, timp al productivității, al sistemelor de control asupra vieții etc. Viața nu este o poveste bună sau rea, ea doar este. Cum îți petreci timpul, așa îți petreci viața. Pentru că se anticipează „vremuri grele”, devine imperios necesar să ne putem elibera de senzația de neputință și lipsă de control în fața obstacolelor. Este necesar, însă, să o facem conștient, cu metode de abordare care să fie bazate pe resurse fiabile și să conducă la soluționare, atât pe termen scurt, cât și în viitorul îndepărtat. Iar pentru aceasta este necesară o viziune comună și un ecosistem sănătos al mediului asociativ.

0 views
IRF

The IRF is incorporated in the District of Columbia as a nonprofit under Title 29 Chapter 4. The IRF is established within the meaning of section 501(c)(3) of the Internal Revenue Code of 1986, as amended, or the corresponding provision of any future Federal tax law (“Section 501(c)(3)”).

Email: info@immigrationresearchforum.org

Phone: 202-569-3310

 

 

 

© 2019 Immigration Research Forum | 4418 Lingan Rd. NW, Washington, DC 20007 | 202-569-3310 |  The views and opinions expressed in the media, comments, or publications on this website are those of the speakers or authors and do not necessarily reflect or represent the views and opinions held by IRF.

Terms of Use  |   Privacy Policy