Search
  • TeoStan

An Intellectual Property Lawyer’s Take on Immigrants’ Centrality to American Innovation


The current installment of our series profiling Romanian American public figures highlights the life-journey and career of intellectual property (IP) lawyer and aerospace engineer Andrei Iancu, on his appreciation of cultural diversity and the centrality of immigrants to American innovation. His tenure from 2018 to 2021 as Undersecretary of Commerce for Intellectual Property and Director of the United States Patents and Trademark Office (USPTO) represents the highest-ranking such federal civil servant office was ever held by a first-generation Romanian American immigrant.


The federal agency Mr. Iancu led is one of the largest of its kind in the world with over 13,000 employees and an annual budget of more than $3.5 billion. His rise to such a high office was based on an impeccable reputation and expertise painstakingly built over a commendable career that started with him as aeronautics engineer with Hughes Aircraft, an aerospace and defense contractor. After finalizing his doctorate in law from the University of California, Los Angeles (UCLA), he worked for two decades distinguishing himself as lawyer with a niche expertise in the field of IP law and patents. Among the many high-caliber cases that pinned him on the national stage were several in which his firm represented TiVo in a DVR technology lawsuit. Those cases earned their client TiVo over $1.6 billion. He published, gave speeches, and taught patent law at his alma mater school of law, all aspects that buttressed his bipartisan confirmation in public office by the US Senate with 94 votes in favor and none against.


During his tenure he also acted as the Administration’s principal adviser on domestic and foreign IP issues, a consequential position bearing in mind the repositioning tectonics of the US and the stronger stance towards certain states perceived to be condoning IP piracy.[1] In his farewell speech given at the US Chamber of Commerce in January 2021, Mr. Iancu called for continued multilateral and bilateral cooperation in ending state-sponsored theft of IP. Following unwritten democratic tradition, he gallantly resigned the day the Biden administration took charge, leaving behind a legacy on international coalition building. For his leadership and service, he received accolades from several influential institutional stakeholders[2] and consolidated a weighty voice in advocating for American continued world primacy in research and innovation.


Prior to his government service, Mr. Iancu held the longest allowed tenure as the managing partner at Irell & Manella LLP, a Los Angeles headquartered law firm. He returned to his law firm establishing, and now leading, their permanent offices in Washington DC. He also co-founded this Spring the Renewing American Innovation (RAI) Project hosted by the Center for Strategic and International Studies (CSIS), a bi-partisan think-thank in Washington, DC that welcomed him as a senior adviser. This CSIS initiative brings together decision-makers in government, researchers in academia and industry giants to weigh in the challenges faced by American society in developing in articulating a national strategy that would nurture a more diverse and inclusive participation in the innovation ecosystem of the country.


During the week of September 13th-16th CSIS hosted a virtual U.S. Innovation Competitiveness Summit that featured Mr. Iancu among many experts in the field. Among many other issues, the summit touched on the historic central role of immigrants in bolstering US dominance in science and technology and sought to provide policy recommendations including the need for a visa regime that accommodates the mobility of high-skilled professionals and ensure that the US remains the top destination for scientists and innovators. The working group is keen on assessing the spatial distribution of American innovation and entrepreneurship hubs, the disparities present in accessing opportunities afforded by the American economy. Within the context of this successful summit Mr. Iancu generously extended an interview about his unique immigrant journey and his perspective on the central role of immigrants in bolstering American innovation.


His family emigrated from Bucharest to Los Angeles in 1981 when he was barely 12 which prompts Mr. Iancu to remark that his Romanian vocabulary hovers around that of a teenager. A summary exchange, however, might lead one to believe he would be just as an effective polished speaker in both languages. We settled on English for our conversation.


Some snippets of your childhood experience in Romania are masterfully incorporated in a public speech you gave in Bucharest as an American official. In that speech you fondly recollect your early childhood family visits to the Baneasa airport and your innate obsession with airplanes. You light up when you talk about Traian Vuia’s “patented airmobile,” Aurel Vlaicu’s first airplane or Henri Coandă’s prolific career with over 250 patents in multiple fields. They seem to anchor your connection to your country of birth. In your speech you praise their achievements which helped usher in the modern era of human flight and contend that this would not have been possible in the absence of a system that protects and rewards innovation. It is a masterful speech that received the 2020 Cicero Speech-writing Award in two separate categories: public policy and technology. We were honored to have you deliver that speech as a featured speaker during the Third Conference of Romanian American Professionals hosted by the Immigration Research Forum in June 2021 when you encouraged our scientific diaspora to affirm their intellectual heritage and contributions to American society. What aspects of your upbringing, your cultural heritage played an important role in shaping your professional choices and your success within your adoptive American society?


“As a kid growing up in Bucharest I learnt the importance of hard work, of education, of focusing on issues that matter most. Everything starts with ‘cei sapte ani de acasa’. My parents were both first in their families to go to college. They and my grandparents primarily but also my elementary school teachers, especially the math teacher I had in 5th grade, were all vital in encouraging my focus on education and math in particular. I may have only had five years and half of schooling in Romania, but they were crucial in my formation.”


What made your family decide to emigrate when they did and choose to settle in the US?


“I don’t know all their reasoning but the freedom and opportunities available in this country were at the core of it as they are for virtually all immigrants and political refugees who arrive here. My father was an engineer and my mother an English teacher in Romania. I didn’t speak much English either, but it must have been easier for me than it was for my father who had to learn a new language fast to find work in his mid-40s. Settling in Los Angeles, in a different culture took quite some adjustment. My father succeeded in finding employment in his field as an engineer while my mother had the opposite problem of knowing the language but finding it difficult to secure a teaching position as an immigrant speaker, so she had to change her profession. My dad had some childhood friends who had arrived here before him but there wasn’t and there still isn’t a huge Romanian community around Los Angeles. Especially back then there wasn’t a large community that we could tap into. We mostly tried to integrate in our adoptive society.


Those core family values of academic pursuit and hard work I mentioned were a driver in my pursuit of a bachelor’s degree in aerospace engineering and a master’s degree in mechanical engineering, followed by the law degree. The same values were ingrained in my wife who is also a Romanian American and an accomplished physician. My father being an engineer and all his friends being mostly engineers, I am sure that had something to do with me wanting to study engineering, he was definitely a model, but as a child I was always interested in science and technology myself. The importance of education was ingrained in us growing up at that time coming from Romania. As an immigrant you focus on practical issues, on ensuring you prepare for a career in a field where there are opportunities.”


It is notable that the circumstance and motivation of the family’s departure do not feature prominently in Mr. Iancu’s rapport with his cultural heritage, possibly because the transition happened at a tender age and their insertion in American society proceeded smoothly with rapid integration and adaptation within the US education system within which his math abilities put him ahead of his peers. Romanian continued to be spoken in the privacy of the family and within the private circles of family friends. It is within those private circles that he first met his wife, the two families from Bucharest sharing their experience of adapting to their new country. Much like Mr. Iancu, his wife also immigrated with her parents at the age of seven. The two grew up together largely following, consciously or not, the classic “gold standards” of Romanian family expectations: becoming a lawyer, engineer, or doctor. Dr. Luiza Cecilia Iancu also followed her undergraduate studies at UCLA before going to medical school. The couple is blessed with two children, Ariella and Robert whom they brought to Romania to offer them an understanding of their own roots despite not having any relatives left in the old country. Their children are by now young adults following their own successful careers, Ariella a doctor and Robert a software engineer, arguably quite similar to the mold of unstated expectations established by their parents. As it is often the case with second-generation Romanian Americans, the children do not speak Romanian.


You choose to affirm your Romanian heritage and during your tenure leading the USPTO you supported the founding of an American Romanian Cultural Society Affinity Group. Your actions attest to your appreciation of the value added brought by cultural diversity and your respect for individuality and critical thinking, both vital to innovation. How would you advise that we nurture a positive perception of immigrants, the prestige of the Romanian scientific diaspora and of Romanian society at large within our adoptive country?


“First, as a general principle the United States has been and continues to be a nation of immigrants. It has always benefited from immigrants coming from various parts of the world and I came as a political refugee from communist Romania at the time. The cultural diversity here in the US worked, giving the country a competitive advantage. Supporting the creation of a Romanian affinity group within the USPTO came naturally. There were already several such cultural affinity groups active within the institution and there were certainly a good number of Romanians on staff when I got there. I was approached by some of them who knew my cultural background and I backed their efforts. It was the right thing to do because it provided an outlet for affirming one’s culture within the diversity of the staff. During the first year they were able to set-up cultural events in person and after COVID-19 restricted such events, they shifted everything to virtual support groups made even more important due to our isolation in our homes. I am certain the group will continue to do well.”


Taking pride and affirming his cultural heritage within his professional and public life came as a natural reflex to Mr. Iancu, yet it is not generally the case for many first-generation immigrant professionals. For many, the emphasis is on fitting in, on leading discreet private existences, a reflex to avoid asserting their origins are and what unique perspectives they bring within the cultural diversity of their host professional institutions. As I pressed Mr. Iancu on how rare it is for a Romanian American immigrant to accept public office, he shared with me his perception of the political nomination as “a unique lifetime opportunity to serve.” The fact that he affirmed his origins within that context did nothing to subtract from his effectiveness but highlighted the strengths of an inclusive American society within which immigrants thrive and rise to the highest public offices.


In a previous conversation you lamented that your native country is the only member of the European Union which remains on the Watch List of the US Trade Representative’s Special 301 Report, that you hope it can be removed from that list and that Romanian innovators and entrepreneurs would be better served by a strong IP regime enforced on both sides of the Atlantic. Should the Romanian American professional diaspora be an active stakeholder in assisting Romanian authorities to take necessary steps in getting removed from that list?


Romania is still on that watch-list for countries with weaker IP rights and it should work towards improving its system to help its case in getting removed from that list. I can’t really answer the question of whether the Romanian American diaspora should be involved in this process. I wouldn’t know what it could do to help. Romanian authorities know the issues that cause the country to be on that list. These are discreet and specific issues and it is simply up to the Romanian government to take the steps necessary to close those gaps. It is a matter of will in Romania. They know it must be done and it could be done relatively quickly. Whether and when they will actually do it, I don’t know. The domestic laws that keep Romania on that list affect all companies trying to do business in Romania. Romanian companies who conduct business in Romania should also want to have a strong IP regime there. The country’s removal would help both international and local companies.”


Why should we see ourselves vested in upholding a strong international IP regime?


“Having your IP rights protected provides the owner of those rights an added commercial instrument, the ability to start and grow businesses, and to get funding for new technology and innovations. IP provides tremendous benefits and there are countless examples. In the United States, employees in IP-centric industries make approximately 50% higher wages than folks in non-IP intensive industries within the private sector. That significant difference is compounded with the fact that owning IP provides individuals a diversity of paths towards career advancement, as well as helping the companies they work with and the communities they live in. The same goes for inventors overseas. It would behoove Romanians in Romania for example to have stronger IP rights. The country already has a good framework, but it would be great if Romania could improve its IP regime even further because having a strong IP enforcement regime means you can attract more international trade and companies willing to build assets and help grow the local economy. There is room for improvement.”


What steps are the United States taking to ensure a continued inclusive participation of immigrants in its innovation ecosystem, the driving force American economic growth?


“I don’t wish to speak to the broader immigration debate in the United States as it is for many reasons a politicized topic, so let me focus on the visa regime for and the immigration status of highly skilled immigrants with expertise in science and technology. It would be advantageous for the US to attract and retain scientists and engineers, people that can help us grow our innovation driven economy. In addition to the work that I am doing now as a lawyer in private practice I co-founded the RAI project at the CSIS think tank. We have a lot of initiatives through that venue, and we just finished a week-long innovation summit. Certainly, one of the aspects discussed was the need to continue to attract creative people who want to work and live here. The US has always benefited from prolific immigrant inventors like Nicola Tesla, Hedy Lamarr, Alexander Gram Bell, and many others. I am sure this is going to continue to be the case. It is important for the US government to continue to facilitate the ability for these folks to come here as well as our ability to retain them if they want to stay.”


Mr. Iancu’s life story is a classic “American dream” experience, and it informs his belief that American society is and should remain the top destination for the best and brightest minds in the world, a place where their innovation and business acumen will truly be valued and protected. American society allowed him to affirm his unique cultural heritage within its diversity while at the same time afforded him vital opportunities to excel in his chosen professional field based on his abilities. Underneath the vocal polarization of American society and the politicized rhetoric on immigration, such life-stories and personal testimonies attest to the true nature of belonging in a diverse “nation of nations.”


The ability of a country to attract the best and brightest, the most skilled and specialized labor force adeptly pliable to the ever-evolving needs of a modern economy requires the ability to credibly project the expectation that the personal investments made by an individual within that country will lead to substantial returns secured by a legal framework that protects property rights. This is a horizon of high expectations regarding self-actualization in a competitive, yet fair arena and it has been the mainstream narrative of the American experiment in attracting immigrants. They in turn have been its competitive edge on the international stage while other regions of the world see a depletion of their skilled human capital. A strong IP international regime enforced on both sides of the Atlantic is the best hope for allies in ensuring that their shared human capital reaches its potential and shapes its own future.


[1] One of the hallmarks moves of Mr. Iancu’s tenure at the helm of the USPTO was the building of an international coalition committed to ending state-sponsored theft of IP. In practice, the maneuvering efforts of this board coalition are alleged to have most poignantly echoed in the election of the new leadership of the World Intellectual Property Organization. USPTO’s stance may have sidelined the candidacy of a deputy director, a former Beijing trade official, in favor of the candidacy of the former leader of Singapore’s IP office. [2] He received personal accolades for his professionalism and leadership from Chambers USA, Intellectual Asset Management, Managing IP, Daily Journal, California Lawyer, Los Angeles Business Journal, Legal 500 and others. During his tenure he received the “IP Champion Award” from the Intellectual Property Owners Education Foundation for his advocacy and leadership and in 2020 The Institute of Electrical and Electronics Engineers honored him with their “Award for Distinguished Public Service” for restoring confidence in the U.S. patent system.


Perspectiva unui expert in proprietate intelectuala asupra pozitiei inovatorilor imigranti in America



Actualul articol din seria profilurilor personalităților Româneo-Americane aduce in atentie viața și cariera inginerului și avocatului în domeniul proprietății intelectuale (PI) Andrei Iancu, si perspectiva sa asupra diversitatii culturale cat și a locului important ocupat de imigranți in promovarea inovației americane. Mandatul său din 2018 până în 2021 în calitate de Subsecretar de Stat al Comerțului pentru PI și ca Director al Oficiului de Brevete și Mărci al Statelor Unite (USPTO) reprezintă cel mai înalt grad de funcție publica deținuta vreodată de un imigrant romano-american aflat ca emigrant la prima generație in SUA.


Agenția federală condusă de domnul Andrei Iancu pana in acest an este una dintre cele mai mari de acest gen din lume, avand peste 13.000 de angajați și un buget anual de peste 3,5 miliarde de dolari. Ascensiunea sa intr-o pozitie atât de înalta a administratiei americane a fost cladita pe o reputație ireproșabilă (construita cu grijă pe parcursul unei cariere indelungate). A început ca inginer in aeronautica la Hughes Aircraft, un contractor aerospațial in domeniul apărarii. După ce și-a finalizat doctoratul în drept la Universitatea din California, Los Angeles (UCLA), a lucrat timp de două decenii distingându-se ca avocat cu o experiență de nișă în domeniul dreptului de proprietate intelectuală și al brevetelor. Printre numeroasele cazuri de mare calibru care l-au prins pe scena națională au fost litigiile în care firma sa a reprezentat TiVo într-un proces de tehnologie DVR. Aceste cazuri au adus castiguri clientului, TiVo de peste 1,6 miliarde de dolari. A publicat, a susținut cursuri, a predat dreptul brevetelor la UCLA in mod stralucit, aspecte ale carieiei care au contribuit la confirmarea sa în funcția publică de către Senatul SUA cu 94 de voturi pentru și niciunul împotrivă.


În timpul mandatului său, Andrei Iancu a acționat, de asemenea, în calitate de consilier principal al administrației americane în probleme de PI interne și externe. A consolidat o poziție importanta având în vedere tectonica de repoziționare a SUA tot mai puternică față de anumite state percepute ca tolerând pirateria PI.[1] În discursul său de adio ținut la Camera de Comerț a SUA în ianuarie 2021, domnul Iancu a solicitat continuarea cooperării multilaterale și bilaterale pentru a pune capăt furtului de proprietate intelectuală sponsorizat de unele state. Urmand tradiția democratică nescrisă, a demisionat galant în ziua în care administrația Biden a preluat conducerea. A lăsat însa ca moștenire cladirea unei coaliții internaționale asupra consolidarii regimului international de PI. Pentru eforturile sale a primit premii de la mai mulți actori instituționali influenți [2] și a fost recunoscut ca o voce importantă în susținerea continuitatii primatului mondial american în cercetare și inovare.


Înainte de mandatul sau ca oficial federal american, domnul Iancu a deținut (cea mai lungă perioada permisă) funcția de partener administrativ la Irell & Manella LLP, o firmă de avocatură cu sediul în Los Angeles. S-a întors la firma sa de avocatură, înființând in acest an birourile lor permanente din Washington DC. De asemenea, el a co-fondat Proiectul Reanoirii Inovatiei Americane (RAI) găzduit de Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale (CSIS), o organizatie bi-partizana în Washington, DC. Această inițiativă CSIS reunește decidentii din guvern, cercetători din mediul academic și reprezentanti ai giganților din sectorul privat pentru a evalua provocările cu care se confruntă societatea americană în dezvoltarea articulării unei strategii naționale, care ar alimenta o participare mai diversă și incluzivă în ecosistemul de inovare al țării.


În timpul săptămânii din 13-16 Septembrie CSIS a găzduit o intalnire la nivel inalt in spatiul virtual in domeniul Inovatiei si Competitivitatii. Printre problemele ridicate, s-a abordat rolul istoric central al imigranților în consolidarea dominanței SUA în știință și tehnologie și s-a încercat structurarea unor recomandări, inclusiv necesitatea unui regim de vize care să permita mobilitatea profesioniștilor cu înaltă calificare și care să asigure că SUA rămâne destinația de varf a oamenilor de știință și a inovatorilor. Grupul de lucru dorește să evalueze distribuția spațială a centrelor de inovare și antreprenoriat americane cat si disparitățile prezente în accesarea oportunităților oferite de economia americană. În contextul acestui summit de succes, l-am abordat pe domnul Andrei Iancu care ne-a acordat cu generozitate acest interviu despre parcursul vietii sale ca imigrant și perspectiva sa asupra rolului central al imigranților în susținerea inovației americane.


Familia sa a emigrat de la București la Los Angeles în 1981, când avea doar 12 ani, si este un vorbitor la fel de fluent si eficace în ambele limbi dar am stabilit ca limba interviului sa fie cea a vietii profesionale, engleza.


Unele fragmente din experiența dumneavoastra din copilărie în România sunt încorporate într-un discurs public pe care l-ati ținut la București ca oficial american. Va amintiti cu drag de vizitele impreuna cu parintii la aeroportul din Băneasa și de obsesia înnăscută pentru avioane. Va aprindeți când vorbiți despre „aeromobilul patentat” al lui Traian Vuia, primul avion al lui Aurel Vlaicu sau cariera prolifică a lui Henri Coandă cu cele peste 250 de brevete în mai multe domenii. Se pare că acestia va ancorează legătura cu țara unde v-ati nascut. În acel discurs, lăudați realizările lor, care au ajutat la deschiderea erei moderne a zborului uman și susțineți că acest lucru nu ar fi fost posibil în absența unui sistem care protejează și recompensează inovația. Este un discurs magistral care a primit Premiul de Oratorie Cicero 2020 în două categorii separate: politici publice și tehnologie. Am fost onorați să vă avem oferind acel discurs în cadrul celei de-a treia conferințe anuale a profesioniștilor româno-americani găzduită de Forumul de Cercetare a Imigrației în iunie 2021. Cu acel prilej, din nou ați încurajat diaspora noastră științifică să își afirme moștenirea intelectuală și contribuțiile sale in societatea americană. Ce aspecte ale educației, ale zestrei culturale au jucat un rol important în conturarea alegerilor profesionale și a succesului dumneavoastra în cadrul societății americane adoptive?


„Când eram copil în București, am învățat importanța muncii grele, a educației, a concentrării asupra problemelor care contează cel mai mult. Totul incepe cu 'cei sapte ani de acasa'. Părinții mei au fost amândoi primii din familiile lor care au mers la facultate. Ei și bunicii mei în primul rând, dar și profesorii mei de școală elementară, în special profesoara de matematică pe care am avut-o în clasa a V-a, au fost vitali în încurajarea concentrării mele pe matematică. Desi am avut doar cinci ani și jumătate de școlarizare în România, au fost ani cruciali în formarea mea.”


Ce a determinat familia dumoneavoastra să decidă să emigreze atunci când a făcut-o și cum s-a decis alegerea de a va stabili în SUA?


„Nu știu tot raționamentul lor, dar libertatea și oportunitățile disponibile în această țară au fost centrale, asa cum sunt pentru aproape toți imigranții și refugiații politici care sosesc aici. În România tatăl meu era inginer și mama profesoară de engleză. Nici eu nu vorbeam bine engleză, dar trebuie să imi fi fost mai ușor mie decât tatălui meu (care a trebuit să învețe rapid o nouă limbă pentru a-și găsi de lucru la o varsta de peste 40 de ani). Stabilirea în Los Angeles, într-o cu totul altă cultură, a necesitat o oarecare ajustare. Tatăl meu a reușit să-și găsească un loc de muncă în domeniul său de pregatire, în timp ce mama mea a avut problema opusă de a cunoaște limba, dar i-a fost dificil să gaseasca o poziție didactică ca vorbitor imigrant, așa că a trebuit să-și schimbe profesia. Tatăl meu avea niște prieteni din copilărie care ajunseseră aici înaintea noastra, dar nu exista și încă nu există o comunitate românească substantiala, inchegata în jurul Los Angeles-ului. Nu exista o mare comunitate la care sa ne racordam. Am încercat mai ales să ne integrăm în societatea adoptivă.


Acele valori esențiale ale familiei, importanta dedicarii academice și a muncii asidue pe care le-am menționat au ghidat deciziile mele de a urma facultatea de inginerie aerospațială și apoi specializarea în inginerie mecanică, cat si studiile finalizate cu o diploma în drept. Aceleași valori au fost înrădăcinate și în soția mea, care este, de asemenea, dintr-o familie de imigranti româno americani și un medic pneumolog desăvârșit. Sunt sigur că, tatăl meu fiind inginer și toți prietenii lui fiind în mare parte ingineri, au avut un impact asupra mea si a dorintei de a studia ingineria. El a fost cu siguranță un model, dar înca din copilărie am fost mereu interesat de știință și tehnologie. Ca nou-veniti din România, importanța educației a fost înrădăcinată în creșterea noastră. Ca immigrant, te concentrezi pe probleme practice de inserare, pe asigurarea că te pregătești pentru o carieră într-un domeniu în care există oportunități.”


Este de remarcat faptul că circumstanțele și motivația plecării familiei nu apar ca aspecte vitale în raportul domnului Iancu cu moștenirea sa culturală, posibil pentru că tranziția s-a produs la o vârstă fragedă și inserția lor în societatea americană a decurs fără obstacole majore de adaptare rapidă în sistemul educational din SUA, mediu în care abilitățile matematice ale tanarului l-au pus înaintea colegilor săi. Româna a continuat să fie vorbită în intimitatea familiei și în cercurile private ale prietenilor de familie. În acele cercuri private, el și-a întâlnit prima dată soția, cele două familii din București împărtășind experiența de adaptare la noua lor țară. La fel ca domnul Iancu, soția sa a imigrat cu părinții la vârsta de șapte ani. Cei doi au crescut împreună urmând în mare măsură, conștient sau nu, clasicele „etaloane de aur” ale așteptărilor familiei: avocat, inginer sau medic. Dr. Luiza Cecilia Iancu și-a urmat studiile universitare tot la UCLA înainte de a urma facultatea de medicina, rezidentiatul si specializarea in acelasi complex universitar in care domnul Iancu a terminat dreptul. Au doi copii, Ariella și Robert, pe care i-au adus în România in repetate randuri pentru a le oferi o înțelegere a propriilor rădăcini, în pofida faptului că nu mai au membri ai familiei ramasi în vechea țară. Copiii lor sunt acum tineri adulți care își urmează propriile cariere de succes, Ariella medic și Robert inginer software, optiuni ce par a propaga aceleasi așteptări familiale nedeclarate si implinite de părinți. Așa cum este adesea cazul românilor americani din a doua generație, copiii nu vorbesc insa românește.


Alegeți să vă asumati provenienta si bagajul identitar intr-un mod public. La conducerea USPTO ați susținut înființarea unui grup de afinitate, a Societății Culturale Româno Americane. Acțiunile dumneavoastra atestă aprecierea diversitatii culturale și respectul pentru individualitate și gândirea critică ca preconditii ale inovației. Cum ne-ați sfătui să hrănim aceasta percepție pozitivă a imigranților de care ne bucuram, prestigiul diasporei științifice românești și a societății românești în țara noastră adoptivă?


„În primul rând, ca principiu general, Statele Unite au fost și continuă să fie o națiune de imigranți. A beneficiat întotdeauna de imigranți veniți din diferite părți ale lumii iar noi am venit aici ca refugiati politici din România comunistă la acea vreme. Diversitatea culturală de aici din SUA a funcționat, oferind țării un avantaj competitiv. Susținerea creării unui grup de afinitate românesc în cadrul USPTO a venit de la sine. Existau deja mai multe astfel de grupuri de afinitate culturală active în cadrul instituției și un număr mare de români angajați când am ajuns acolo. Am fost abordat de unii dintre ei care îmi cunoșteau bagajul cultural și le-am susținut eforturile. A fost ceea ce am simtit ca trebuie făcut, deoarece a oferit o cale de afirmare si valorizare a culturii si diversitatii personalului, care motiveaza individul. În primul an, au reușit să organizeze evenimente culturale in persoana și după ce COVID-19 a dus la restricționarea acestor evenimente, au facut tranzitia către grupuri virtuale de sprijin, devenite și mai importante in aceasta perioada a izolării noastre în casele fiecaruia. Sunt sigur că grupul va continua să fie relevant.”


Mândria și afirmarea moștenirii sale culturale în viața sa profesională și publică au reprezentat un reflex firesc pentru domnul Iancu, dar în general acesta nu este cazul multor profesioniști imigranți din prima generație. Pentru mulți, accentul se pune pe camuflarea in vieti discrete, reflexe de evitare a afirmarii originilor sau a articularii unor perspective distonante în cadrul diversității culturale a instituțiilor profesionale gazdă. Am insistat cu domnul Iancu asupra acestui aspect al raritatii afirmarii unui imigrant român-american in funcții publice. El mi-a împărtășit percepția personala asupra nominalizării politice ca „o oportunitate unică de a servi”. Faptul că și-a afirmat originile în acest context nu a făcut nimic să ii scadă din eficacitatea sa, din contra a evidențiat punctele forte ale unei societăți americane inclusive, în care imigranții prosperă și ajung la cele mai înalte funcții publice.


Într-o conversație anterioară, ati deplans situatia țarii natale ca ultim membru al Uniunii Europene care rămâne pe lista de supraveghere a Raportului Special 301 al Reprezentantului Comerțului SUA, si speranta de a fi scoasa de pe lista respectivă in spre beneficiul inovatorilor și antreprenorii români care merita a fi mai bine deserviți de un regim puternic de PI sustinut de ambele părți ale Atlanticului. Ar trebui ca diaspora român-americană să fie activa în asistarea autorităților române pentru a lua măsurile necesare ce ar duce la eliminarea de pe această listă?


România se află încă pe acea listă de supraveghere pentru țările cu drepturi PI mai slabe și ar trebui să depună eforturi pentru a-și îmbunătăți sistemul, pentru a fi scoasa de pe aceasta lista. Nu pot spune dacă diaspora româno-americană ar trebui implicată în acest proces. Nu știu cum ar putea să ajute. Autoritățile române cunosc problemele care determină faptul ca țara să fie pe această listă. Acestea sunt probleme discrete și punctuale. Revine guvernului român să ia măsurile necesare pentru a înlătura aceste lacune. Este o chestiune de voință în România. Se stie ce trebuie făcut și ar putea fi ajustate relativ repede. Nu știu dacă și când o vor face efectiv. Legile interne care mențin România pe această listă afectează toate companiile care încearcă să facă afaceri în România. Companiile românești care desfășoară activități în România ar trebui să dorească un regim puternic de PI. Eliminarea țării ar ajuta atât companiile internaționale, cât și companiile locale.”


De ce ar trebui să ne vedem investiți în susținerea unui regim internațional de PI puternic?


„Protejarea drepturilor de PI oferă proprietarului acestor drepturi un instrument comercial suplimentar, capacitatea de a începe sau dezvolta afaceri și de a obține finanțare pentru noi tehnologii și inovații. PI oferă beneficii extraordinare și există nenumărate exemple. În Statele Unite, în sectorul privat, angajații din industriile centrate pe PI câștigă salarii cu aproximativ 50% mai mari decât persoanele din industriile care nu necesită PI. Această diferență semnificativă a deținerii de PI oferă complementar inovatorilor o diversitate de căi spre avansarea în carieră, și sprijina companiile cu care lucrează, implicit comunitățile în care trăiesc. Același lucru este valabil și pentru inventatorii din străinătate. Ar trebui ca inventatorii din România să aibă drepturi de proprietate intelectuală mai puternice. Țara are deja un cadru legal bun, dar România ar putea să-și îmbunătățească și mai mult regimul de PI, deoarece aplicarea sa ar atrage mai mult comerț internațional și companii care doresc să contribuie la dezvoltarea economiei locale. Există oportunitati de îmbunătățire a regimului local.”


Ce măsuri iau Statele Unite pentru a asigura o participare continuă incluzivă a imigranților în ecosistemul său de inovare, forța motrice a creșterii economice americane?


„Nu doresc să ma exprim asupra dezbaterii mai largi in domeniul imigratiei în Statele Unite, fiind un subiect politizat. Ma limitez in a ma exprima asupra regimului de vize și a statutului legal al imigranților cu înaltă calificare, cei cu experiență în domeniul științei și tehnologiei. Ar fi avantajos pentru SUA să atragă și să rețină oameni de știință și ingineri, care ne pot ajuta să creștem economia prin inovatiile lor. Pe langa slujba de avocat la care am revenit in capitala, am cofondat proiectul RAI in cadrul think-tank-ului CSIS. Avem o mulțime de inițiative prin intermediul acestei institutii și tocmai am terminat un summit national al expertilor pe aceasta tema. Unul dintre aspectele discutate a fost nevoia de a continua să atragem oameni creativi care vor să lucreze și să trăiască aici. SUA a beneficiat întotdeauna de inventatori imigranți prolifici precum Nicola Tesla, Hedy Lamarr, Alexander Gram Bell și mulți alții. Sunt sigur că acest fapt va continua, dar este vital ca guvernul SUA să continue să faciliteze capacitatea acestor oameni de a veni aici, precum și capacitatea noastră de a ii reține dacă vor să rămână.”


Povestea de viață a domnului Iancu este cea clasică a implinirii „visului american” și îi alimenteaza convingerea că societatea americană continua sa fie și ar trebui să rămână destinația de varf pentru cele mai bune și mai strălucite minți din lume, un loc în care inovația și perspicacitatea lor în afaceri vor fi cu adevărat valorizate și protejate. Societatea americană i-a permis să-și afirme moștenirea culturală unică în diversitatea culturii gazda, oferind în același timp oportunități vitale de a excela în domeniul său profesional. In subtextul polarizarii vocale a societății americane și a retoricii politizate asupra imigrației, se ascund astfel de povești de viață și mărturii personale ce atestă adevărata natură a apartenenței la o „națiune a națiunilor.”


Abilitatea unei țări de a-i atrage pe cei mai buni și mai strălucitori, pe cei mai calificați și specializați ca forță de muncă adaptabilă nevoilor economice în perpetua evoluție, necesită capacitatea de a proiecta în mod credibil așteptarea că sacrificiile si investițiile personale făcute de un individ si familia sa în acea țară vor duce la beneficii substanțiale, garantate de un cadru legal ce protejează drepturile de proprietate. Acesta orizont de mari așteptări în ceea ce privește auto-actualizarea fiecaruia într-o arenă competitivă dar echitabilă, a fost narațiunea principală a experimentului american de atragere a imigranților. Acestia au adus tarii adoptive avantajul competitiv pe scena internațională, în timp ce alte regiuni ale lumii au văzut o epuizare a capitalului uman calificat. Un regim internațional al proprietati intelectuale aplicat similar in ambele părți ale Atlanticului ofera cea mai bună perspectiva unor state aliate in promovarea capitalului uman comun, în a se asigura ca acestia vor continua sa își modeleaze propriul viitor.



[1] Una dintre transformarile majore atribuite mandatului domnului Iancu la conducerea USPTO a fost construirea unei coaliții internaționale angajate in limitarea furtului de proprietate intelectuală permis de catre unele state. În practică, se presupune că eforturile acestei coaliții au avut cel mai palpabil efect în alegerea noii conduceri a Organizației Mondiale a Proprietății Intelectuale. Poziționarea USPTO ar fi deraiat astfel candidatura unui director adjunct, un fost oficial al Beijingului, în favoarea candidaturii unui fost lider al biroului IP din Singapore.

[2] A primit premii pentru profesionalismul si serviciul sau de la Chambers SUA, Intellectual Asset Management, Managing IP, Daily Journal, California Lawyer, Los Angeles Business Journal, Legal 500 și altele. În timpul mandatului său, a primit un „IP Champion Award” de la Fundația pentru Educație asupra Proprietății Intelectuale, iar în 2020 Institutul Inginerilor în Electricitate și Electronică l-a onorat cu „Premiul pentru serviciu public distins” pentru meritul de a fi redat încrederea în sistem de brevete al SUA.



45 views1 comment